Drepturile unui musulman asupra altui musulman sunt numeroase, printre ele :
Dreptul la fraternitate in numele religiei, pe care Allah l-a menţionat în Cartea Sa, spunand: "Dreptcredincioşii sunt fraţi" [Surat Al-Hujurat,10].
Dreptul la loialitate şi la sprijinire, menţionate în urmatorul verset: "Dreptcredincioşii si dreptcredincioasele isi sunt aliati unii altora." [Surat At-Tawba, 71].
Asa cum dintre drepturile unui asupra celorlalti musulmani este si acela de a dori bunastarea celuilalt, fericirea si succesul acestuia, fara ura, invidie sau resentimente.
A fost relatat de Anas ibn Maalik (Allah sa fie multumit de el!) că profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: " Niciunul dintre voi nu crede cu adevărat până când nu doreste fratelui său musulman ce isi doreste lui însuşi" ( relatat de Bukhary (13) şi Muslim (45)).
Astfel, in virtutea acestor drepturi , se dezvolta in sufletul musulmanului o anumită doza de dragoste si afectiune pentru musulmani in totalitatea lor – arabi si ne-arabi, aproapiati şi indeparti, albi şi negri, ca o consecinta a comuniunii lor intru credinta Unicitatii lui Allah ("tawhid"); afectiune decursa din dragostea pentru Allah sadita în inima fiecarui musulman, pentru că cel care iubeşte "ceva" (in cazul de fata pe Allah) îi iubeşte si pe cei care iubesc acel "ceva".
Cu toate acestea, in faptul că nivelul dragostei pe care un musulman o simte pentru ceilalti variaza, nu este nimic ciudat si nici de negat si nu contravine cu nimic nici regulilor islamice si nici celor naturale, si aceasta din două motive principale:
1. Primul motiv este acela că musulmanii variază în ceea ce priveste dreptatea şi evlavia şi ei pot avea nivele diferite de caracter, maniere şi cavalerism. Si pentru că dragostea dintre ei provine practic din angajamentul musulmanului si supunerea lui fata de indrumarile lui Allah, această iubire va varia în funcţie de diferenţele de "conformare intru dreptate" ("istiqamah") de la un musulman la altul.
Aceasta este un lucru firesc. Nu vedeţi, spre exemplu, cum un musulman are obligatia de a-i iubi pe toti Companionii Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), dar în acelaşi timp, el trebuie să favorizeze afectiv pe cei zece dintre acestia care au fost binevestiti cu Paradisul ("al'ashara almubashirin bil jannah") acordandu-le un surplus de dragoste, respect si apreciere, si aceasta datorita diferenţelor lor de statut in fata lui Allah.
2.Cel doilea motiv ar fi detinerea de catre unii musulmani a anumitor factori ce pot genera iubirea, iar de catre altii nu. Dragostea nu se limitează la un singur factor, in cazul de fata aderarea la supunerea fata de Allah, ci, dimpotriva, are o multitudine de factori determinanti printre care: compatibilitatea intre inimle celor care se iubesc si comuniunea spirituala a acestora, precum si binefacerile si bunatatea care sunt printre cei mai importanti factori care inspira dragostea, alaturi de frumusetea sufletului si aspectul fizic placut.
Si dacă toti acesti factori (generatori de afectiune) sau numai unii dintre acestia sunt regasiti într-o anumita persoană, atunci ea va fi foarte iubita si se va apropia de inimile oamenilor mai mult decât alte persoane.
O sa citam in ceea ce urmeaza câteva ganduri folositoare ale marelui invatat Ibn al-Qayyim al-Jawziyyah (Fie ca Allah sa aiba mila de el!), în care acesta explică factorii care genereaza dragostea si cauzele acesteia, precum si modul în care acestea variaza printre oameni. Acesta (Fie Allah sa aiba mila de el!) spune:
Compatibilitatea între suflete este unul dintre cei mai puternici factori generatori ai dragostei. Fiecare persoană este atrasa spre ceea ce este compatibil cu ea; iar această compatibilitate poate fi de două tipuri:1. compatibilitate naturala/originară, care este înrădăcinată în esenţa si structura noastra, şi 2. compatibilitate "circumstantiala"/derivata, care apare mai târziu, ca urmare a convietuirii împreună sau a colaborarii pe anumite aspecte.
Dacă scopurile tale se potrivesc cu ale sale, atunci va exista armonie între sufletul tău şi lui, dar dacă scopurile vor fi diferite, atunci armonia va mai exista.
În ceea ce priveşte, insa, compatibilitatea originară, aceasta este o forma de armonie si similitudine în atitudini şi intre suflete. Fiecare suflet tânjeşte după alte suflete care ii sunt similare, pentru că ceea ce este similar cu ceva este in mod natural atras de el; si astfel, două suflete pot fi similare în natura/creatia lor originară, si pentru aceasta vor fi atrase unul catre celalalt in mod natural.
Aceasta este ceea ce a-i facut pe unii sa spuna că dragostea nu are la baza numai frumusetea fizica, asa cum lipsa frumusetii fizice nu înseamnă neaparat inexistenta dragostei; iar dragostea este mai degrabă o forma de similitudine si armonie între suflete şi caracteristicile lor.
Iubirea este de fapt o oglindă în care cel ce iubeste isi vede calitatile si caracteristicile proprii, reflectate în imaginea persoanei iubite, ceea ce face ca, în realitate, el sa nu iubeasca nimic altceva decat propriile caracteristici si similaritati.
Si pentru aceasta, sufletele nobile, pure, marete iubesc calitatile de perfecţiune spirituala astfel încât cel mai de pret pentru ele este cunoasterea, curajul, demnitatea, calitatea, generozitatea, bunătatea, răbdarea şi fermitatea, pentru că acestea sunt caracteristicile compatibile cu esenţa acestor suflete. Spre deosebire, sufletele "rele, decazute" sunt izolate de iubirea acestor calitati. Mulţi oameni sunt motivaţi să fie generosi si binevoitori datorita dragostei lor extreme pentru aceste calitatii şi a plăcerii pe care o regăsesc în a face aceste lucruri, într-o măsură atat de mare incat l-a facut pe al-Ma'moon sa spuna: "Iertarea imi era atât de draga, incat ma temeam ca că nici nu voi (mai) fi rasplatit pentru aceasta." Iar Imam Ahmad ibn Hanbal (Fie ca Allah sa aiba mila de el!) atunci cand a fost intrebat: "Aţi dobândit aceste cunoştinţe de dragul lui Allah?", el a raspuns: "A face ceva de dragul lui Allah este sublim; numai ca aceasta a fost un lucru drag sufletului meu şi (pentru asta) l-am făcut." Altcineva a spus: "Ma fericeste darnicia si posibilitatea de a face pe cineva bucuros prin ea, mai mult decât e fericit cel care primeste de ceea ce ia de la mine."
Si in ceea ce ii priveşte iubitorii de stiinta dragostea lor pentru cunoastere este mai mare decât dragostea pentru oricine si orice, iar cei mai multi dintre ei nu pot fi distrasi de la aceasta nici de către cele mai mari frumuseti umane.
Seikhul nostru - adica Ibn Taymiyah - mi-a povestit: M-am simţit rău, iar medicul mi-a spus: "Lectură dvs. şi discutarea problemelor de cunoaştere va agraveaza boala." I-am spus: "Eu nu pot sta departe de aceasta, şi voi discuta aceasta problema folosindu-ma de cunostintele dumneavoastră (medicale). Nu este adevărat că daca sufletul este fericit, aceasta dă putere organismului in a lupta impotriva bolii?" Iar el mi-a raspuns "Da." I-am spus: "Atunci, pentru ca sufletul meu se bucura prin cunoaştere, corpul meu devine mai puternic şi acest lucru mă ajută să ma recuperez." A spus: "Aceasta nu face parte din tratamentele noastre (sau ceva de genul asta)."
Si daca relatia afectiva este bazată pe similitudine si armonie, atunci ea se va consolida si se va intari, şi nimic n-o va mai putea distruge decat ceva mai puternic decât ceea ce a generat-o.
Si dacă ea nu se bazează pe similitudine, atunci ea nu mai este decât dragoste pentru un interes anume, care va dispărea odata cu disparitia interesului.
Imam Ahmad ibn Hanbal (Fie ca Allah sa aiba mila de el!) a semnalat în Musnad-ul sau un hadis relatat de A'ishah (Fie ca Allah sa fie multumit de ea!): Era o femeie care obisnuia sa mearga la Quraysh pentru a-i face sa râdă. Cand a venit in Medina a mers sa locuiasca la o femeie care, de asemenea, facea oamenii sa rada. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrebat: "La cine locuieste "cutare"?" Ea ('Aishah) a spus: "La "cutare" care face oamenii să râdă". El a spus: "Suflete sunt ca si soldaţii mobilizati, celor pe care îi recunosc, li se vor alia , iar de cei pe care ei nu recunosc, se vor indeparta". (Versiunea originală a acestui hadis se afla in "As-Sahih".)
Si daca vei contempla existenta (creatia), cu greu vei gasi doi oameni care sa se iubesca unul pe altul fara a exista intre ei fie unele similitudini, fie anumite intelegeri (conventii) privitoare la anumite actiuni, solutii sau scopuri comune. Iar daca obiectivele, calitatile, actiunile, modalitatile difera, atunci nu va exista intre inimile lor decat aversiune si departare.
Este suficient să consemnam acest hadis "sahih" (corect) de la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): "Credincioşi, prin mila lor reciproca, iubire şi compasiune, sunt ca un organism ( "un tot unitar"); daca oricare dintre parti simte durere, tot restul corpului va suferi alaturi de el in veghe si febra." (citat redat pe scurt din "Rawdat al-Muhibyn" ( - Gradinile indragostitilor -), p. 66-74)
Si Allah stie cel mai bine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu